For a better life - day 3

Filipeni 4:4-11

_____

“Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: BUCURAŢI-VĂ!

Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.”

_____

Apostolul Pavel scrie o epitolă Bisericii din Filipi în semn de recunoştinţă pentru darurile materiale primite de la filipeni, având în vedere situaţia în care se afla: era în închisoare.

Deşi închis pentru credinţa în Isus Hristos şi pentru îndrăzneala de a vesti şi altora mântuirea în Numele Lui, starea de spirit a acestui mare apostol al neamurilor este tot mai bună. Mesajul său adresat credincioşilor de atunci străbate cu înverşunare bariera de 2 milenii, vorbindu-ne şi nouă în egală măsură.

Om extraordinar de înţelept în cultura iudaică şi romană din vremea aceea, un doctor docent cum am spune noi astăzi, acest geniu consider toate câştigurile înţelepciunii omeneşti ca o pierdere şi ca pe un gunoi atunci când le pune în balanţă cu preţul NESPUS DE MARE de a-L cunoaşte pe Hristos. (cap 3:4-11)

Mai mult decât atât, faptul că ajunsese închis pentru credinţa în Numele lui Hristos îi aducea bucurie (cap.1:18), pentru că omul ăsta avea o filozofie de viaţă foarte interesantă: “Pentru mine a trăi înseamnă Hristos, iar a muri este un câştig.”. Dacă era în viaţă, trăia pentru a răspândi vestea bună a salvării din păcat prin jertfa lui Hristos, iar dacă era omorât, ştia că ajunge în cer. Spuneţi voi cum puteau opri ei un om cu aşa viziune!

Condiţia sa materială era una precară, însă el, prin ceea ce vorbea din partea lui Dumnezeu îmbogăţea pe mulţi. Prioritatea lui era sufletul.

Ca unul care era în necaz şi avea nevoie de rugăciunile şi încurajarea altora, el însuşi, prin ceea ce Dumnezeu îl întărea, poruncea credincioşilor să se bucure întotdeauna şi-i îndemna cu toată fervoarea la blândeţe, credinţă, pace, adevăr, cinste, dreptate, curăţenie sufletească, iubire, vrednicie şi fapte bune, dându-se în primul rând pe sine ca exemplu! (v.8,9)

La înfăţişare şi din punct de vedere fizic, Pavel nu era atât de atractiv (scund, chel, cu un defect facial – se pare că la ochi), trecut prin torturi şi foamete, obişnuit să trăiască în lipsă, dacă l-am vedea printre noi i-am plânge de milă. Însă dacă ar deschide gura ne-am plânge nouă de milă, auzindu-l cum spune: 

“POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREŞTE.”