vineri, 25 decembrie 2009

Cadoul

Iisus Hristos, cadoul Tatălui pentru mine.
Cadoul meu pentru Tata...


[Atenţiune: următorul articol poate fi citit de către cei neîncercaţi doar împreună cu părinţii sau familia; genul articolului: dramă. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau duhovnicului dvs.]

[...]
and®ei: am scris o poezie, ştii..
and®ei: vrei să o zic?
and®ei: [poate o ştii deja]

A fi mic, e lucru mare.
Şi chiar nimic, e tainic.
Vorbesc, adun
şi pierd din mine
Prin ochi, prin firele de păr..
Fărâmă
de suspine,
de venine..
A fi mic, e lucru mare,
cu vulnerabilitate cu tot!

and®ei: poezia… e inspirată din realitate,
and®ei: am învăţat să fiu zdrobit!

***: mi se potriveste şi mie.

and®ei: eu găsesc eliberare prin zdrobire:
and®ei: să fii mic, e lucru mare; ba chiar nimic, e tainic!
and®ei: e un proces al zdrobirii... (spune Biblia: aşa a găsit DZeu cu cale, să-L zdrobească pe Iisus prin suferinţă, ca dându-Şi viaţa pentru noi, să avem împăcarea cu Tatăl)
and®ei: iese din tine tot ce e rău: venine... suspine
and®ei: ...
and®ei: lacrimi
and®ei: reacţii
and®ei: lovituri
and®ei: vorbe rele
and®ei: etc
and®ei: iese tot!
and®ei: dar ce e mai fain
and®ei: :)
and®ei: e ca iese de tot
and®ei: şi nu mai rămâne nimic din tine [acel ego-egoist]
and®ei: ci doar DZeu
and®ei: iar procesul ăsta... se vede în toate:
and®ei: vorbesc, adun şi pierd din mine
and®ei: prin ochi, prin firele de păr
and®ei: tare expresia :D
and®ei: mă mir şi eu de inspiraţia ce o am uneori

and®ei: a fi mic... e lucru mare
and®ei: în procesul ăsta al zdrobirii
and®ei: am învăţat să`L iubesc pe DZeu mult mai profund,
and®ei: chiar în momentele când aveam cuţite înfipte în inimă
and®ei: şi sare presărată peste răni
and®ei: (asta înseamnă ultimul vers)
and®ei: cu vulnerabilitate, cu tot.
and®ei: nu este altă cale,
and®ei: decât să te deschizi Lui total, neconditionat, iremediabil
and®ei: şi să îmbrăţişezi crucea,
and®ei: să o săruţi!
and®ei: să săruţi lancea care îţi tranşează inima în patru
and®ei: şi să spui: Doamne, cât Te iubesc!

***: amin..
***: Domnul să te ajute să rămâi lângă EL aşa..

and®ei: nu`i deloc normal, nu e omeneşte, nu e uşor, nu e plăcut

***: şi să creşti..

and®ei: dar am o viziune... pentru viaţa mea:
and®ei: sa fac pe DZeu să zâmbească; să cuceresc inima Lui
and®ei: sa`L iubesc chiar în cea mai grea durere
and®ei : şi în cea mai nasoală prejudecată ce o am cu privire la EL
and®ei : (că am avut destule)

***: Domnul să te ajute să rămâi mereu cu viziunea aceasta materializată!

and®ei: amin :)
and®ei: e straşnic!
and®ei: ;))
and®ei: ştii cum? asta înseamnă să trăieşti viaţa la maxim!
and®ei: să simţi că explodezi de bucurie
and®ei: şi să simţi că explodezi de durere
and®ei: să nu`ţi reziste trupul la câtă bucurie îţi dă EL
and®ei : ;))

***: am dimineţi când simt la fel..
***: când las pe Domnul să ia din mine, din ego..
***: vreau şi eu, dar parcă uneori nu vreau şi revin..

and®ei : eu am aflat un secret!

***: pt că e comod ca *** să aleagă.. e firesc..
***: spune.

and®ei: ca să înaintezi, chiar când e cel mai greu,
and®ei: când nu mai poţi face nici măcar un pas,
and®ei: chiar acela cu mare durere
and®ei: atunci..
and®ei: există o soluţie:
and®ei: se numeşte anesteziere spirituală (sau calmant divin)
and®ei: ce înseamnă, şi cum se administrează?
and®ei: înseamnă în primul rând două lucruri bine armonizate
and®ei: 1. voia lui DZeu. 2. dorinta ţa.
and®ei: ele trebuie împăcate;
and®ei: avem o axiomă aici: voia lui DZeu întotdeauna îţi va bucura voinţa, după ce te prelucrează.
and®ei: ei... dar cum se administrează?
and®ei: trebuie ceva care să împlinească 100% voia Lui..
and®ei: şi totodata 100% ceea ce eşti tu;
and®ei: numai Duhul lui DZeu cunoaşte atât duhul tău, cât şi pe EL
and®ei : a te ruga prin Duhul... aceasta este calea!
and®ei : să`L laşi pe El să mijlocească pentru tine şi prin tine. (dacă ÎL ai în tine, bineînţeles..)
and®ei : va spune lucrurile tainice ale tale... pe care nici tu nu le înţelegi de ce şi cum…
and®ei : toate acestea.. conform plăcerii nemăsurate a lui DZeu.
and®ei : El este nerăbdător să sară în ajutor,
and®ei : dar aşteaptă să Ii spui exact ce şi cum.
and®ei : (nu întotdeauna aşteaptă, însă în cazurile extreme despre care discutăm, da)
and®ei : e o lupta în rugăciune, dar Duhul biruieşte mereu (aminteşte-ţi de rugaciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani, când sudoarea I se prefăcuse în sânge)

and®ei : Duhul te eliberează, te asigură, te întăreşte, te încălzeşte, chiar şi atunci când cea mai dragă persoană din lume te sfâşie în bucăţi
and®ei : în acel moment, priveşti pe DZeu în ochi
and®ei : şi IL săruţi pe obraz..
and®ei : cu mulţumire

and®ei : a... şi mai e o ipostază:
and®ei : atunci când DZeu Se ascunde de tine”
and®ei : uneori nu ştiu de ce... dar Îi place să Se joace de-a v-aţi ascunselea cu noi
and®ei : ;))
and®ei : şi noi intrăm imediat în panică, speriaţi.
and®ei : dar şi în acel moment unic... ai iarăşi ocazia să`L prinzi
and®ei : şi să`I spui aşa: "Doamne... uite, am venit aici că să`Ţi mărturisesc iubirea mea; Te iubesc cu atât mai mult acum, când nu`mi dai nimic!"
and®ei : pentru că nimic nu trebuie să iubim mai mult decât inima Lui.
and®ei : ne plac darurile Lui, ne place prezenţa Lui, ne place iertarea, alergăm după rezolvarea stărilor noastre emoţionale, fizice, spirituale, materiale...
and®ei : dar adevărata împlinire nu constă în rezolvarea lor de către DZeu,
and®ei : ci în acordarea iubirii, din inima noastră, direct în inima Lui...
and®ei : accentuez, e copleşitor tocmai atunci cand El nu ne dă nimic,
and®ei: ba încă ne ia:
and®ei: ne ia prietenii
and®ei: ne ia banii
and®ei: ne ia anumite abilităţi ce tot El ni le-a dat
and®ei: ne ia din sănătate
and®ei : ne ia... defapt... în mâinile Lui!!
and®ei : ca să fim mai aproape de inima Lui... să o auzim cum bate…
and®ei : asta Ii place Tatălui cel mai mult!
and®ei : fie vorba între noi...
and®ei : până şi DZeu mai cade uneori în melancolie... şi aşteaptă să fie iubit pt cine este, nu pt ceea ce face pt noi!
and®ei : aşa că... e deschisă calea! să dăm buzna în a`L iubi pe Domnul!
and®ei : ştii... când faci pasul ăsta...
and®ei : DZeu nu mai rezistă, Il copleşeşti cu dragostea ta!
and®ei: uneori îţi ia mai mult timp până Îl convingi de dragostea ta… dar când ai reuşit,
and®ei : hallelujah! :)

and®ei : aa... şi uneori... îţi mai dă câte puţin din prezenţa Lui;
and®ei : şi simţi că explodezi de bucurie;
and®ei : ăsta e un mare har... preţuiesc astfel de momente,
and®ei : dar nu ele mă cresc.
and®ei : ceea ce`mi dă cu adevărat dragoste..
and®ei: este Duhul Sfânt din mine
and®ei: fără El nu aveau nici un rost cuvintele mele de până acum
and®ei : şi pt faptul că nu m-a părăsit nici când credeam că am ajuns un drac....
and®ei : încă Îi sunt mulţumitor.
and®ei : nici pe departe nu merit să mai stea în inima mea şi să pulseze sânge divin..
and®ei : dar are şi El aşa o "slăbiciune"…
and®ei: când vede pe un copil de-al Lui tare necăjit şi pricăjit... cu duhul zdrobit,
and®ei: I Se înmoaie inima... şi vine să`l mângâie,
and®ei: în ciuda părerii lui despre sine,
and®ei: în ciuda greşelilor,
and®ei: în ciuda faptului că tare greu se mai lasă prelucrat,
and®ei: în ciuda faptului că e rănit zilnic,
and®ei: în ciuda faptului că Îl evită pe DZeu zilnic uneori…

and®ei: da... felul acesta de a iubi defapt EL l`a întipărit în mine
and®ei: el nu vine de la mine!
and®ei: e chiar fain să fii dumnezeu, fiu de Dzeu:
and®ei: să guşti bucuria de a iubi agape!
and®ei: :D
and®ei: un prieten a inventat un nou verb: a agapa.
and®ei: eu agapez pe DZeu.
and®ei: (puţin exagerat spus... dar mă refer la momentele în care IL iubesc în ciuda a ceea ce îmi îngăduie şi m-aş putea imediat supăra pe El)

and®ei : acuma e acuma... dacă ÎL "biruiesc" pe El... la oameni n`am greutăţi…
and®ei : defapt e un fel de iluzie optică: mi se pare că eu iubesc; dar nu mai sunt eu, ci Hristos este în mine
and®ei : a fi mic.... e lucru mare
and®ei : şi chiar nimic, e tainic!
and®ei : pt că DZeu... are un punct sensibil:
and®ei : când vede acest nimic
and®ei: deja Ii joacă picioarele… de nerăbdare
and®ei: să meargă acolo, să facă ceva… o minune!
and®ei : a creat lumea din nimic.
and®ei : când un om se goleşte de sine... HOP!...
and®ei : cel mai tare e cu oamenii

and®ei : ştii că în acel nimic” al universului a plantat Creaţia.
and®ei : dar în nimicul uman... Se plantează pe Sine!
and®ei: this is the life!
and®ei : :)

marți, 15 decembrie 2009

Déjà vu, sau realitate?

- Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit Eu, Domnul?” ... răsuna încă ecoul în toată fiinţa tânărului nostru descurajat, la câteva luni după ce renunţase la vis. „Du-te cu puterea aceasta”… „Du-te” … „du-te”… [şi nimic mai mult].


- Nu se poate. Tu îmi vorbeşti Doamne? Acum, după ce am renunţat să mai cred, să mai
sper? Când eram frământat de întrebări, unde erai? Cum să îmi fac eu iluzii că viaţa mi-ar putea rezerva o aşa binecuvântare? Şi dacă Tu mi-ai pus în inimă acel gând, să ştii că era prea mare doza, m-ai luat prin surprindere!

- Fiul Meu, fă linişte în inima ta, căci vreau să îţi vorbesc.

- [în gând..] Oare ce ar vrea să-mi mai vorbească? Nu am tot
auzit până acum să merg? Cum să merg? Nici nu ştiu cum vine asta... plus că e dureros să fac măcar un pas! Probabil vrea să-mi spună doar ce am pierdut. Am o presimţire că o să trebuiască să mă disciplineze, sau să mă treacă printr-un cuptor aprins, ceva… ca să mă prelucreze. Nu ştiu..

- …

- [tot în gând..] mi-e frică, dacă o să eşuez? Sincer să fiu, mă cam îndoiesc că Domnul îmi vorbeşte. Şi cine sunt eu ca să mă aleagă
tocmai pe mine pentru viziunea Lui? Nu sunt eu un nimic? Un nimeni!? Ce mare calităţi a văzut la mine? Eu văd numai defecte… defecte

- [ochii lui Dumnezeu se înseninează,
zâmbeşte] …

- da… ce să mai sper? Doamne, fă ce vrei TU cu viaţa mea, nu mai am nici o aşteptare, însă nu mai am nici o plăcere să mai rămân aşa; dacă Îţi pasă cu adevărat de mine, mă predau azi Ţie, cu
toate temerile mele. M-ai biruit!

- Domnul este cu tine, viteazule!

- [plânge…]

- Fiul Meu, tu încă nu înţelegi
planul Meu de lucru şi modul în care lucrez în viaţa ta, dar vei înţelege mai târziu. Îţi cunosc taina inimii, EU te-am ţesut în pântecele mamei tale şi tot Eu te-am ales că să Îmi duc la îndeplinire căile prin tine. Nu te teme, căci Domnul îţi vorbeşte. Îndurarea Mea am revărsat-o peste inima ta. Îţi voi da un viitor fericit, şi alături de Mine te voi ţinea. Crede, nu te îndoi, căci iată: vrăjmaşul încearcă să te tulbure, să te împiedice, dar dacă tu Mă vei chema cu stăruinţă, o mare biruinţă îţi voi da! Nu privi la oameni, căci Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Fii tare dar, şi îmbărbătează-te!