Filosofie... de atelier

Motto: "Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, când lucrează asupra fiilor oamenilor!" - Psalmi 66:5

Contextul vieții de credință mai poate fi asemănat și cu un atelier.
Imaginea clasică, biblică, cea mai des întâlnită, este cea a unui olar ce modelează lutul.
O prelucrare cam ”soft” aș spune eu... mie îmi apare în fața ochilor alt loc minunat:
Fierăria!

În fierărie, există un cuptor în care se încinge bucata brută de metal.
Apoi aceasta se prinde bine cu un clește.
Și acum vine punctul culminant... filosofia între ciocan și nicovală:

Mă gândesc de-o vreme scurtă,
dacă nu-s un fel de... brută.

Simt ciocanul c-o-ntrebare,
apăsat și fără seamăn...
Comentezi? Îți dau mai tare,
taci și-nghite, fără geamăn!

Nicovala, e tăcută..
o fi fost și ea o... brută?
E cam lată, e cam rece,
și e cheală, și e slută..

Ce-i mai bine, mă frământ,
cu ciocanul, spre pământ...
sau jos - lat, pe nicovală,
așteptând o îndoială?

Fierarul? Dumnezeu.
Ciocanul? Nu, nu vorbește. E doar imaginația mea bolnavă.

Finalul?
[nu știu exact, dar s-ar putea să fie o sabie învăpăiată!]

Zile negre

Motto: "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate să o cunoască?" - Ieremia 17.9

Ştiu. Deja îmi imaginez. Te voi întrista. Iar..
Vine ziua în care mi se va urca la cap.
Tu mă iubeşti, nu? Da... şi mă copleşeşti Doamne... şi mă zdrobeşti.
Şi îmi faci numai bine,
...şi în fiecare zi Te gândeşti la mine,
...şi faci ca toate lucrurile să lucreze spre binele celui ce Te iubeşte, nu?

Aşa... şi?
[...]
Mă ia cu ameţeli, am un déjà vu...

Scorpionul vroia să treacă lacul. Lacul cu lebede.
Scorpionul nu ştie să înoate. Vrea numaidecât să-l treacă.
"Hei, te rog, nu mă ajuţi? Te rooog... am nevoie..."
Lebăda stă în cumpănă: "Să te trec, să nu te trec... dacă mă înţepi?"
"Ei cum să te înţăp? Am muri amândoi, plus că nu am nici un interes să fac asta! Jur!"
Scorpionul a fost sincer. Lebăda la fel.
Aproape de malul celălalt, amandoi se îneacă..
"Dar ai spus că nu mă înţepi..."
"Dar... nu am vrut să te înţăp!!! OF, natura asta a mea e de vină :(("

"Inima este ... nespus de înşelătoare. Cine poate să o cunoască?"
"Eu Domnul cercetez inima..." - Ieremia 17.10.

Te voi întrista... ştiu asta...
mi se va urca la cap...

Tatăă... sper atât de mult să mă înşel! :-s

M-am imbolnavit...

Plâng. Nu mai pot.. 27 minute n-am putut usca un ochi.
E o durere dincolo de imaginaţia mea.
E o zdrobire "fără milă", ca nici alta.
E surprinderea harului!

Doamne, iar mă copleşeşti cu dragostea Ta!
De ce mă iubeşti atât de mult?
De ce îmi deschizi ochii şi inima să mă înec în adâncimile dragostei şi îndurării Tale, când sunt atâţia oameni care nici măcar nu cred că exişti, care nu Ţi-au înţeles niciodată mângâierea.. !?

De ce eu explodez de fericire, iar cei care mă citesc s-ar putea nici să nu schiţeze un gest?

Misterios eşti, Doamne..
Plin de bunătăţi, de surprize, de uimiri..
Eu Te iubesc şi în zdrobire, şi în uimire.

Dar acum mă topeşti mai mult ca niciodată!!
Eu NU MERIT, Tu nu mă înţelegi?
Nu merit să mă iubeşti atât de mult... nu merit... sunt un netrebnic...
De ce mă umpli de Tine? de ce...

Te rog Tată... dacă am căpătat trecere înaintea Ta,
în Numele lui Isus Hristos... Tată... te rog... te implooor...

Deschide ochii, deschide inima, inundă Tu,
nu mai rezist..
ridică pe cel căzut,
vindecă pe cel bolnav,
încurajează pe cel descurajat,
spune o vorbă bună celui întristat,
alungă temerile celui speriat şi dezorientat,
pentru ei mă rog, Tată, da, pentru cei ce mă citesc acum!

m-am îmbolnăvit...
mă înţeapă inima...
de dragoste.

[nu glumesc!]