Taina de Paste

Între cer şi pământ,
undeva la mijloc, întru fiinţa omenească,
întrupatu-Te-ai smerit, mărunt.
Naştere deosebită, viaţă sfântă trăită,
putere dumnezeiască în iubire dovedită.

Ai căutat şi ai găsit,
ba mai mult de-atât, ai tămăduit.
Sclipire de bucurie în ochii Tăi
vâzându-ne pe noi, nişte copii răi.
Ce ascundeai oare în ei?

Zdrobire, durere şi ţipăt!
Speranţe ruinate, totul îndărăt..
Cum putut-ai Doamne, să mori blestemat,
hulit şi ruinat, de ce – m-am întrebat.
Mă străpungi acum, direct şi curat.

Milenii, vieţi şi circumstanţe
trecut-au de când Tu ai murit.
Ai înviat, şezi pe Tronul Măririi
şi m-ai luminat:
Răscumpărarea vieţii mele din păcat!

Dar accentul nu cade aşa,
e ceva mai adânc în inima Ta.
E iubirea din veşnicie, e nerăbdare
să vezi cum din noi, din omenire,
se naşte EA, Mireasa, Soţia TA.

Cum sa-Ti multumesc?

Credincios eşti Doamne, foarte vrednic de încredere:
îndurările Tale depăşesc puterea mea de înţelegere.
Felul cum lucrezi Tu este desăvârşit.

Ştiam că îmi faci bine; deşi eram pradă durerii,
gust însă acum şi din bucuria eliberării.
Voia Ta aduce mereu împlinire.

Tăcerea Ta iniţial m-a frământat,
iar împrejurările mele m-au debusolat.
La timp ai ales să mi Te descoperi.

Mă lăsasei descoperit în ceaţă,
ca să îmi poţi oferi din plin povaţă.
Lumina Ta mă linişteşte.

Aveam prejudecăţi despre Tine,
vai cât puteam să fiu de temător.
Tu-mi eşti Tată foarte iubitor.

Stânca vieţii mele doar Tu eşti,
pe toţi uriaşii mei eu îi dobor.
Sunt mai mult decât biruitor!

Câte surprize încă mi-ai pregătit,
abia aştept până la sfârşit.
Harul Tău e nemărginit.

Un pas mai departe

.. de la forţarea să tac,
la găsirea unui înţeles ..
prinzând de colţ mulţumirea,
şi bucuria.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului meu Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care mă mângâie în toate necazurile mele,
pentru ca,
prin mângâierea cu care eu însumi sunt mângâiat de Dumnezeu,
să pot mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!

Căci, după cum am parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos am parte din belşug şi de mângâiere.

Aşa că, dacă sunt "în necaz", sunt pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă sunt mângâiat, sunt pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi mine.

Şi nădejdea mea pentru voi este neclintită, pentru că ştiu că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
(sf. apostol Pavel, 2 Corinteni 1:3-7)

parcă încep să-l înţeleg,
puţin câte puţin..

dar punctul cel mai tare e:

În adevăr, fraţilor, nu vreau să vă las în necunoştinţă despre necazul meu [...], de care am fost apăsat peste măsură de mult, mai pe sus de puterile mele, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

Ba încă îmi spunea gândul că trebuie să mor; pentru ca să îmi pun încrederea nu în mine însumi, ci în Dumnezeu care înviază morţii.

El m-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi am nădejde că mă va mai izbăvi încă.
(sf. apostol Pavel, 2 Corinteni 1:8-10)

nu, nu am ajuns la această intensitate,
staţi liniştiţi..
doar că mă simt aşa.. cumva atras.

să auzim încheierea:

Voi înşivă mă veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută mie prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri adresate lui Dumnezeu pentru mine.
(sf. apostol Pavel, 2 Corinteni 1:11, dar subscriu si eu!)

* Am adaptat textul la persoana I singular, pentru un efect mai personal, în care să mă regăsesc pe alocuri. În original, Pavel vorbeşte la persoana I plural, incluzându-l şi pe tânărul lui ucenic, Timotei, care îi călca pe urme.
** la punctul cu rugăciunea, chiar vă mulţumesc celor ce mă susţineţi cu rugăciunile voastre; nici pe departe nu mă compar cu sf. apostol Pavel, dar suntem binecuvântaţi unii prin alţii.
*** dacă tot am ocazia, vreau să afirm că dorinţa mea cea mai mare este ca Dumnezeu să vă ajute prin ceea ce scriu din experienţele mele cu El.

Balsam pentru rani

Gata, le zic. Mă risc.
Le spun că mi-e greu.. să fiu liniștit, Dumnezeu!

M-ai prins în mâinile Tale.. și mă strivești.
.. mi-ai spus să am încredere.

Semnele cuielor Tale mă înghesuie.
.. mi-ai spus că nu voi avea nimic de pierdut.

Unghiile - cuțite, bisturie, săbii, - lănciile Tale mă sfâșie.
.. discernământ și mai multă îndrăzneală, spui.

Ajung să nu mai pot respira nici un vis.
.. încununat de bucurie și fericire, mi-ai promis.

Caut balsam pentru răni, visele nu mi le alină.
.. balsamul tău sunt EU.

Azi nu pot afirma în gura mare că "Te iubesc"..
.. nu-i nimic, important e ce știu EU!

Doamne, Tu ești înțelept.
Tu știi ce e mai bine pentru mine.

Deși îmi este GREU,
mă arunc din nou în mâinile Tale,
.. știind ce-mi pui la cale.