În tăcere.. şi-n răbdare

"O vreme, două vremi şi jumătatea altei vremi.. iar gerul va trece",
sună un ecou al profeţiilor într-o iarnă rece.
Doamne, oare câte primăveri ar trebui să îmi oferi, ca să compensezi? Că n-ajung zece..

Nu, nu mai am nevoie de toamnă, nu mai am nevoie nici de vară.
Toamna cad numai frunze, iar vara mă sufoc.
Îmi doresc doar mirarea primăverii, când viaţa din nou biruieşte moartea.

Când verdele invinge iar albul.

Îmi dai voie să imortalizez această mirare.. şi să mă hrănesc doar cu ea,
o vreme, două vremi.. şi jumătatea altei vremi?