Pecete de iubire

Mi-ai arătat cum e să zbor pe aripi ca de vultur.
Nimeni şi nimic nu mă apăsa, eram deasupra tuturor.
Ţi-am simţit atunci iubirea, ca putere de învingător.

Am alergat împreună cu Tine, umăr la umăr.
Cădeam şi mă ridicam, mereu mă ţineai de mână.
Ţi-am gustat atunci iubirea, ca miere şi smântână.

M-ai lăsat şi singur, Te-ai retras în tăcere.
Smânceam, dar am continuat să mă încred în Tine!
Mi-ai arătat că pot să Te iubesc, cu ce e-n mine.


Credeam că doar atât era, sincer Îţi spun.
Dar m-ai rănit, când eu Te doream din toată inima..
M-ai zdrobit "fără milă". Eu nu ştiam, dar ştiu acuma.

Nimeni nu mă poate răni mai tare decât Tine.
Doar pentru Tine am dragostea mai multă.
Mi-ai pus în suflet o pecete, o arsură cruntă.

M-ai eliberat, scăpând de fortăreaţă.
Inima mi-ai vindecat, eu pentru Tine mai trăiesc.
Şi vulnerabil am rămas, căci: Te iubesc!

Dor de viitor

Îmi aduc aminte de ziua veşniciei.
Ce moment.. când Ţi-am văzut Faţa!
Tată, radiai de bucurie să mă vezi acasă.
Cum cu emoţie am păşit eu pragul..

Îmi aduc aminte de sunetul trâmbiţei.
Ce moment.. când am zburat spre cer!
Duhule Sfânt, cum mă purtai, entuziasmat.
Cum prea fericit, totul în urmă am lăsat..

Îmi aduc aminte de promisiunea revenirii.
Ce moment.. tresăream la ivirea zorilor!
Isuse, nerăbdător aşteptai să vii la noi.
Cum zilnic eu Te chemam, speram..


Oh, amintirile.. parcă le trăiesc, dar încă nu-s.
Mă-ntorc spre mine, să văd ce a mai rămas.
Dar nu mă mai găsesc nici în trecut, nici în prezent.
Am rămas numai un dor.. un dor de viitor!