vineri, 25 decembrie 2009

Cadoul

Iisus Hristos, cadoul Tatălui pentru mine.
Cadoul meu pentru Tata...


[Atenţiune: următorul articol poate fi citit de către cei neîncercaţi doar împreună cu părinţii sau familia; genul articolului: dramă. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau duhovnicului dvs.]

[...]
and®ei: am scris o poezie, ştii..
and®ei: vrei să o zic?
and®ei: [poate o ştii deja]

A fi mic, e lucru mare.
Şi chiar nimic, e tainic.
Vorbesc, adun
şi pierd din mine
Prin ochi, prin firele de păr..
Fărâmă
de suspine,
de venine..
A fi mic, e lucru mare,
cu vulnerabilitate cu tot!

and®ei: poezia… e inspirată din realitate,
and®ei: am învăţat să fiu zdrobit!

***: mi se potriveste şi mie.

and®ei: eu găsesc eliberare prin zdrobire:
and®ei: să fii mic, e lucru mare; ba chiar nimic, e tainic!
and®ei: e un proces al zdrobirii... (spune Biblia: aşa a găsit DZeu cu cale, să-L zdrobească pe Iisus prin suferinţă, ca dându-Şi viaţa pentru noi, să avem împăcarea cu Tatăl)
and®ei: iese din tine tot ce e rău: venine... suspine
and®ei: ...
and®ei: lacrimi
and®ei: reacţii
and®ei: lovituri
and®ei: vorbe rele
and®ei: etc
and®ei: iese tot!
and®ei: dar ce e mai fain
and®ei: :)
and®ei: e ca iese de tot
and®ei: şi nu mai rămâne nimic din tine [acel ego-egoist]
and®ei: ci doar DZeu
and®ei: iar procesul ăsta... se vede în toate:
and®ei: vorbesc, adun şi pierd din mine
and®ei: prin ochi, prin firele de păr
and®ei: tare expresia :D
and®ei: mă mir şi eu de inspiraţia ce o am uneori

and®ei: a fi mic... e lucru mare
and®ei: în procesul ăsta al zdrobirii
and®ei: am învăţat să`L iubesc pe DZeu mult mai profund,
and®ei: chiar în momentele când aveam cuţite înfipte în inimă
and®ei: şi sare presărată peste răni
and®ei: (asta înseamnă ultimul vers)
and®ei: cu vulnerabilitate, cu tot.
and®ei: nu este altă cale,
and®ei: decât să te deschizi Lui total, neconditionat, iremediabil
and®ei: şi să îmbrăţişezi crucea,
and®ei: să o săruţi!
and®ei: să săruţi lancea care îţi tranşează inima în patru
and®ei: şi să spui: Doamne, cât Te iubesc!

***: amin..
***: Domnul să te ajute să rămâi lângă EL aşa..

and®ei: nu`i deloc normal, nu e omeneşte, nu e uşor, nu e plăcut

***: şi să creşti..

and®ei: dar am o viziune... pentru viaţa mea:
and®ei: sa fac pe DZeu să zâmbească; să cuceresc inima Lui
and®ei: sa`L iubesc chiar în cea mai grea durere
and®ei : şi în cea mai nasoală prejudecată ce o am cu privire la EL
and®ei : (că am avut destule)

***: Domnul să te ajute să rămâi mereu cu viziunea aceasta materializată!

and®ei: amin :)
and®ei: e straşnic!
and®ei: ;))
and®ei: ştii cum? asta înseamnă să trăieşti viaţa la maxim!
and®ei: să simţi că explodezi de bucurie
and®ei: şi să simţi că explodezi de durere
and®ei: să nu`ţi reziste trupul la câtă bucurie îţi dă EL
and®ei : ;))

***: am dimineţi când simt la fel..
***: când las pe Domnul să ia din mine, din ego..
***: vreau şi eu, dar parcă uneori nu vreau şi revin..

and®ei : eu am aflat un secret!

***: pt că e comod ca *** să aleagă.. e firesc..
***: spune.

and®ei: ca să înaintezi, chiar când e cel mai greu,
and®ei: când nu mai poţi face nici măcar un pas,
and®ei: chiar acela cu mare durere
and®ei: atunci..
and®ei: există o soluţie:
and®ei: se numeşte anesteziere spirituală (sau calmant divin)
and®ei: ce înseamnă, şi cum se administrează?
and®ei: înseamnă în primul rând două lucruri bine armonizate
and®ei: 1. voia lui DZeu. 2. dorinta ţa.
and®ei: ele trebuie împăcate;
and®ei: avem o axiomă aici: voia lui DZeu întotdeauna îţi va bucura voinţa, după ce te prelucrează.
and®ei: ei... dar cum se administrează?
and®ei: trebuie ceva care să împlinească 100% voia Lui..
and®ei: şi totodata 100% ceea ce eşti tu;
and®ei: numai Duhul lui DZeu cunoaşte atât duhul tău, cât şi pe EL
and®ei : a te ruga prin Duhul... aceasta este calea!
and®ei : să`L laşi pe El să mijlocească pentru tine şi prin tine. (dacă ÎL ai în tine, bineînţeles..)
and®ei : va spune lucrurile tainice ale tale... pe care nici tu nu le înţelegi de ce şi cum…
and®ei : toate acestea.. conform plăcerii nemăsurate a lui DZeu.
and®ei : El este nerăbdător să sară în ajutor,
and®ei : dar aşteaptă să Ii spui exact ce şi cum.
and®ei : (nu întotdeauna aşteaptă, însă în cazurile extreme despre care discutăm, da)
and®ei : e o lupta în rugăciune, dar Duhul biruieşte mereu (aminteşte-ţi de rugaciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani, când sudoarea I se prefăcuse în sânge)

and®ei : Duhul te eliberează, te asigură, te întăreşte, te încălzeşte, chiar şi atunci când cea mai dragă persoană din lume te sfâşie în bucăţi
and®ei : în acel moment, priveşti pe DZeu în ochi
and®ei : şi IL săruţi pe obraz..
and®ei : cu mulţumire

and®ei : a... şi mai e o ipostază:
and®ei : atunci când DZeu Se ascunde de tine”
and®ei : uneori nu ştiu de ce... dar Îi place să Se joace de-a v-aţi ascunselea cu noi
and®ei : ;))
and®ei : şi noi intrăm imediat în panică, speriaţi.
and®ei : dar şi în acel moment unic... ai iarăşi ocazia să`L prinzi
and®ei : şi să`I spui aşa: "Doamne... uite, am venit aici că să`Ţi mărturisesc iubirea mea; Te iubesc cu atât mai mult acum, când nu`mi dai nimic!"
and®ei : pentru că nimic nu trebuie să iubim mai mult decât inima Lui.
and®ei : ne plac darurile Lui, ne place prezenţa Lui, ne place iertarea, alergăm după rezolvarea stărilor noastre emoţionale, fizice, spirituale, materiale...
and®ei : dar adevărata împlinire nu constă în rezolvarea lor de către DZeu,
and®ei : ci în acordarea iubirii, din inima noastră, direct în inima Lui...
and®ei : accentuez, e copleşitor tocmai atunci cand El nu ne dă nimic,
and®ei: ba încă ne ia:
and®ei: ne ia prietenii
and®ei: ne ia banii
and®ei: ne ia anumite abilităţi ce tot El ni le-a dat
and®ei: ne ia din sănătate
and®ei : ne ia... defapt... în mâinile Lui!!
and®ei : ca să fim mai aproape de inima Lui... să o auzim cum bate…
and®ei : asta Ii place Tatălui cel mai mult!
and®ei : fie vorba între noi...
and®ei : până şi DZeu mai cade uneori în melancolie... şi aşteaptă să fie iubit pt cine este, nu pt ceea ce face pt noi!
and®ei : aşa că... e deschisă calea! să dăm buzna în a`L iubi pe Domnul!
and®ei : ştii... când faci pasul ăsta...
and®ei : DZeu nu mai rezistă, Il copleşeşti cu dragostea ta!
and®ei: uneori îţi ia mai mult timp până Îl convingi de dragostea ta… dar când ai reuşit,
and®ei : hallelujah! :)

and®ei : aa... şi uneori... îţi mai dă câte puţin din prezenţa Lui;
and®ei : şi simţi că explodezi de bucurie;
and®ei : ăsta e un mare har... preţuiesc astfel de momente,
and®ei : dar nu ele mă cresc.
and®ei : ceea ce`mi dă cu adevărat dragoste..
and®ei: este Duhul Sfânt din mine
and®ei: fără El nu aveau nici un rost cuvintele mele de până acum
and®ei : şi pt faptul că nu m-a părăsit nici când credeam că am ajuns un drac....
and®ei : încă Îi sunt mulţumitor.
and®ei : nici pe departe nu merit să mai stea în inima mea şi să pulseze sânge divin..
and®ei : dar are şi El aşa o "slăbiciune"…
and®ei: când vede pe un copil de-al Lui tare necăjit şi pricăjit... cu duhul zdrobit,
and®ei: I Se înmoaie inima... şi vine să`l mângâie,
and®ei: în ciuda părerii lui despre sine,
and®ei: în ciuda greşelilor,
and®ei: în ciuda faptului că tare greu se mai lasă prelucrat,
and®ei: în ciuda faptului că e rănit zilnic,
and®ei: în ciuda faptului că Îl evită pe DZeu zilnic uneori…

and®ei: da... felul acesta de a iubi defapt EL l`a întipărit în mine
and®ei: el nu vine de la mine!
and®ei: e chiar fain să fii dumnezeu, fiu de Dzeu:
and®ei: să guşti bucuria de a iubi agape!
and®ei: :D
and®ei: un prieten a inventat un nou verb: a agapa.
and®ei: eu agapez pe DZeu.
and®ei: (puţin exagerat spus... dar mă refer la momentele în care IL iubesc în ciuda a ceea ce îmi îngăduie şi m-aş putea imediat supăra pe El)

and®ei : acuma e acuma... dacă ÎL "biruiesc" pe El... la oameni n`am greutăţi…
and®ei : defapt e un fel de iluzie optică: mi se pare că eu iubesc; dar nu mai sunt eu, ci Hristos este în mine
and®ei : a fi mic.... e lucru mare
and®ei : şi chiar nimic, e tainic!
and®ei : pt că DZeu... are un punct sensibil:
and®ei : când vede acest nimic
and®ei: deja Ii joacă picioarele… de nerăbdare
and®ei: să meargă acolo, să facă ceva… o minune!
and®ei : a creat lumea din nimic.
and®ei : când un om se goleşte de sine... HOP!...
and®ei : cel mai tare e cu oamenii

and®ei : ştii că în acel nimic” al universului a plantat Creaţia.
and®ei : dar în nimicul uman... Se plantează pe Sine!
and®ei: this is the life!
and®ei : :)

marți, 15 decembrie 2009

Déjà vu, sau realitate?

- Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit Eu, Domnul?” ... răsuna încă ecoul în toată fiinţa tânărului nostru descurajat, la câteva luni după ce renunţase la vis. „Du-te cu puterea aceasta”… „Du-te” … „du-te”… [şi nimic mai mult].


- Nu se poate. Tu îmi vorbeşti Doamne? Acum, după ce am renunţat să mai cred, să mai
sper? Când eram frământat de întrebări, unde erai? Cum să îmi fac eu iluzii că viaţa mi-ar putea rezerva o aşa binecuvântare? Şi dacă Tu mi-ai pus în inimă acel gând, să ştii că era prea mare doza, m-ai luat prin surprindere!

- Fiul Meu, fă linişte în inima ta, căci vreau să îţi vorbesc.

- [în gând..] Oare ce ar vrea să-mi mai vorbească? Nu am tot
auzit până acum să merg? Cum să merg? Nici nu ştiu cum vine asta... plus că e dureros să fac măcar un pas! Probabil vrea să-mi spună doar ce am pierdut. Am o presimţire că o să trebuiască să mă disciplineze, sau să mă treacă printr-un cuptor aprins, ceva… ca să mă prelucreze. Nu ştiu..

- …

- [tot în gând..] mi-e frică, dacă o să eşuez? Sincer să fiu, mă cam îndoiesc că Domnul îmi vorbeşte. Şi cine sunt eu ca să mă aleagă
tocmai pe mine pentru viziunea Lui? Nu sunt eu un nimic? Un nimeni!? Ce mare calităţi a văzut la mine? Eu văd numai defecte… defecte

- [ochii lui Dumnezeu se înseninează,
zâmbeşte] …

- da… ce să mai sper? Doamne, fă ce vrei TU cu viaţa mea, nu mai am nici o aşteptare, însă nu mai am nici o plăcere să mai rămân aşa; dacă Îţi pasă cu adevărat de mine, mă predau azi Ţie, cu
toate temerile mele. M-ai biruit!

- Domnul este cu tine, viteazule!

- [plânge…]

- Fiul Meu, tu încă nu înţelegi
planul Meu de lucru şi modul în care lucrez în viaţa ta, dar vei înţelege mai târziu. Îţi cunosc taina inimii, EU te-am ţesut în pântecele mamei tale şi tot Eu te-am ales că să Îmi duc la îndeplinire căile prin tine. Nu te teme, căci Domnul îţi vorbeşte. Îndurarea Mea am revărsat-o peste inima ta. Îţi voi da un viitor fericit, şi alături de Mine te voi ţinea. Crede, nu te îndoi, căci iată: vrăjmaşul încearcă să te tulbure, să te împiedice, dar dacă tu Mă vei chema cu stăruinţă, o mare biruinţă îţi voi da! Nu privi la oameni, căci Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Fii tare dar, şi îmbărbătează-te!

luni, 23 noiembrie 2009

Am avut un déjà vu..

A fost odată, ca întotdeauna şi peste tot, un tânăr obişnuit într-un oraş obişnuit. Viaţa acestui tânăr era o viaţă decentă, ca de altfel a multora. Totul căpătase o formă destul de aşezată, liniştită, previzibilă. Se instalase chiar o bună dispoziţie şi tânărul era mulţumit cu stilul său de viaţă, cu relaţiile ce le avea, cu activităţile sale frumoase. Putem spune că se simţea chiar comod.

Într-o zi, în timp ce tânărul nostru era cufundat în meditaţie, un gând neaşteptat, venit de departe, se izbi în poarta inimii lui: "cioc!cioc! Hei, tu! Ascultă. Când vei începe să-ţi trăieşti viaţa?". Foarte surprins de această idee, răspunse instinctual: "Cum adică să-mi trăiesc viaţa? Eu îmi trăiesc viaţa, şi încă sunt mulţumit de ea!". Tulburat, auzi din nou glasul, mult mai intens: "Când vei începe să îţi trăieşti viaţa?".

Trecură o săptămână, trecură două de atunci şi gândul parcă nu mai vrea să plece de la el. Îl urmăreşte toată ziua. A ajuns să nu mai poată dormi liniştit, tot felul de frământări îi asaltează mintea şi inima: "Ce poate să însemne aceasta? Mă simt frustrat, neîmplinit... simt că îmi lipseşte ceva! Dar ce anume?".

Activităţile tânărului obişnuit dintr-o dată au devenit o povară pentru el. Timpul parcă trece în zadar. Relaţiile nu îl mai mulţumesc, parcă sunt superficiale. Un gând ciudat i se clarifică în minte, şi parcă e scris în el încă de la naştere. Înaintea ochilor i se desfăşoară codul genetic al sufletului său şi devine tot mai conştient că există o chemare ascunsă în fiecare celulă din el. Este o viziune ce îi dă fiori de bucurie împletiţi cu senzaţii de basm. Îl copleşeşte ideea, dar nu îşi închipuie că este realizabilă. Ştie că întotdeauna era acolo, dar cu timpul a înăbuşit-o. Acum, ca un vulcan, a erupt şi lava îi topeşte inima... Ca ars, începe să strige: "Doamne, nu găsesc împlinirea decât în această viziune!".

Dar ce credeţi? Tânărului nostru îi este teamă. Chemarea aceasta e peste puterile lui. Pare de domeniul fantasticului. E prea greu, nu are încredere că va reuşi vreodată. Îşi doreşte atât de mult, însă mii de întrebări îl paralizează: "De unde voi avea eu resurse să realizez aşa ceva? Apoi, ce vor zice oamenii despre mine? Cum ar reacţiona prietenii mei dacă le-aş spune ce gândesc? Dacă încep şi apoi renunţ, nu mă fac eu de toată ruşinea? Au mai încercat şi alţii lucruri noi şi au eşuat. Prea puţini au ajuns să facă lucruri ca acestea, şi ăia chiar erau genii. Nu cred că pot ajunge acolo. Până la urmă, poate e doar un gând ciudat de-al meu, nu este o chemare specială din partea lui Dumnezeu pentru mine."

Îndoiala îl cuprindea tot mai mult, şi mai mult...
Într-un final a renunţat la vis.
"Nu tot ce zboară se mănâncă! - şi-a zis în sinea lui.
Aşa că s-a întors la stilul lui banal de viaţă.


P.S. "Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit EU? - zice Domnul" (Judecători 6.14)

vineri, 14 august 2009

Ca picurul din fagurul de miere

Cerul plânge cu stropi tăcuţi, dar repezi, mici, deşi, ascuţiţi.
Mă apasă păcatele mele şi fiecare strop e ca un amestec de venin cu miere.
Umbrela nu-mi rezistă, s-a ciopârţit de la acid. Ah, ustură!
DOAMNE, unde pot fugi departe de Faţa Ta?

Am încercat să mă împac cu gandul că... mai rezist.
Slabe şanse, am cedat!
Tată, mă căiesc.. mi-ai sfâşiat sufletul cu durerea Ta.
Ochii Tăi mi-au plâns prin Cruce picuri din fagurul de miere.
Lacrimile Tale îmi spală mie ochii şi văd cine sunt.

CUM se poate să mă iubeşti atât de mult?
Mă zdrobeşti în picăţele... ca apoi să faci o artă din ele.
Ce dulce este pacea Ta, mă copleşeşti cu o iubire de neînţeles.
Oare, de ce m-ai ales?
Te iubesc!

sâmbătă, 1 august 2009

semnul mirarii

ma framant
[...]

raspunsul e la mine
dar nu imi raspund
pentru ca e greu:
mai sunt,
sau
nu mai sunt eu?

tanjesc.

duminică, 7 iunie 2009

In cautare de raspunsuri...

Un singur
cuvant rostit
poate schimba uneori
radical
starea in care te gasesti.

Nu cuvantul
in sine,
deseori,
ci totul din jurul lui -
greutatea lui.

Care sa fie oare
acel cuvant?

vineri, 29 mai 2009

Nostalgie

Important e sfarsitul bun.

Frumos e sfarsitul glorios...

De NEIMAGINAT e fericirea unui drum fara intoarcere si fara cadere; fara ceata or durere.

... doar iubire si putere!

joi, 28 mai 2009

Legenda unui gand

Nu trebuie neaparat sa ai ceva de spus ca sa scrii… uneori pur si simplu incepi sa butonezi si iti curg gandurile, iar daca dupa trei ore de scris asa, nu ti s`a conturat inca nici o idee… inseamna ca ai chiar mai multe ganduri decat iti imaginai. Si daca in timp ce scrii nu dai drumul la ceea ce-ti bate la usa (pe interior), poti ajunge frustrat la urma, avand asa ca un sentiment ca nu te cunosti. Si de ce, ma rog, sa te ascunzi? Lasa-te cunoscut. –Da, vei spune, ca sa fiu eu vulnerabil! Spuneam de auto-cunoastere, dar aia nu se face chiar asa. Sau nu numai asa, asta oricum, e o incercare.

Eh… cu vulnerabilitate, cu tot; chiar si fara, tot e bine sa scrii.. pana ajungi sa nu mai poti fara sa scrii, pana iti intra in vene, pana iti iese pe ochi, pe gura, pe maini si prin firele de par. Numai (pe) ‘degeaba’ sa nu iti iasa; dar chiar si asa, am spus, merge pentru inceput. Pe urma nu ai sa mai poti continua la fel. A scrie nu inseamna neaparat a scrie, ci a exprima. Dar asta nu ca sa te faci cunoscut, ci sa-ti faci mai degraba tie un bine.. sa nu dospesti. Intr`o zi ai sa explodezi! Oricum, in alta (daca nu chiar tot atunci) ai sa si mori. Moarte fizica ma refer, ca existentiala nu exista; decat diferente de nuanta. Unde eram?

Iti cam place sa te lungesti cu vorba, mi-a spus. De ce… cine, eu? Cum adica? Doar spun ce gandesc; ca gandesc in timp ce spun, asta e defectul meu; dar al tau, ca nu spui nici dupa ce gandesti? Hai mai bine sa batem palma si sa nu ne`nvartim in cerc degeaba. Cine e mai tare? Eu, bineinteles. (poftim??)

Nu te doare gandul cand te lasi in voia pornirilor tale ‘talentate’? -Ce intrebare mai e si asta? -Lasa mai, are si el dreptul sa intrebe, ca tot omu; ca deh, pana la urma, nu era un dialog deschis? -Ce tot bolborositi voi aicea, lasati-ma sa`mi continui vorba. Deci… cum spuneam, este bine sa gandesc! Ca sa exist! Dar de ce trebuie sa exist? A, ca sa simt. -Eh, sa simti.. spui si tu asa, ca vrei sa pari interesant. -Da, si ce, este interesat omul. De viata, de vorba, de talent. Hai…

Bibistrocelul crocobazdugat si cu veverituica se uitau ciuliti unul la altul cum se rostogolea nuca. Numai greierele tacea [furnica stie de ce]. Iarba se rostogolea printre crapaturile nucii, orele scurgandu-se aparent mai putin fulgerator, datorita cresterii distantei supra timp (e o chestiune de fizica relativitatii; timpul uneori oboseste de atata greutate, ca putem spune: sta in loc). Fratii din nuca aveau insa spor..

Sa vezi ce-mi trecu prin minte! -Ce? (uite-ASA un glonte; haha) -Lasa`l mai, sa spuna.. -Da! incuviinta cel mai posac, care, spre uimirea tuturor, avea accent de moldovean si i se vedea un dinte cand vorbea. Pesemni o`nceput s prinda gustu povestirii, mai stii? Oricum, pana sa se ajunga la un consens, toti au simtit nevoia acuta sa-si exprime parerea; de parca au fost intrebati. E bine sa ai o parere, dar ce spui cand unul are mai multe pareri, deodata ma refer? -Da, mai ales cand am vreo parere cu care nu sunt de acord! -Ce-i veni in gand, ma, lu` asta micu? Haide ma, spune acuma; ce, ti`a mancat viermele limba?

Daca vazu ca asa sta cu treaba, cand sa spuna, cand sa nu… personajul nostru principal (in acceptiunea unora) din legenda a hotarat in inima lui sa spuna tot! Si asa viata`i scurta. Macar… gustu`i lung! Si, dintr`o rasuflare, ca pe nesimtite luata, toata comunitatea fu surprinsa de o veste surprinzatoare. Incepu personajul nostru (principal, in acceptiunea unora)… si cand a inceput odata, repet, cand incepu… (cand?) turui ca un vulcan pana inabusi toata suprafata interioara locului, de se vazura si norii de pe cer in intunericul dinlauntru. Norii sunt albi. Frunzele copacilor, in viteza, las sa razbata soarele. Si nu in ultimul rand, lava nu face decat sa topeasca si sa uniformizeze (eruptii). Cam pe la mijlocul povestirii, cam asa… un personaj secundar (acceptat de majoritatea criticilor ca personaj secundar; nu din cauza ca nu e principal, dar din cauza ca sta mereu sa zica el vorba a doua la orice) incepu sa se intrebe in sine daca ce aude e valabil, sau viabil. Cum? Asta (n-am diacritice – nn.), care sta de`o viata cu noi, sa patrunda`n asa ceva? Dar parca mi se parea ca.. Pfoalei.. Am observat eu ceva, da` ziceam ca… of, mi`e o ciuuda de ma doare (cantabile – nn.)! BA NU, stai! Imi dau seama ca nici eu nu le`am spus faza aia de atunci, cand.. Hihi.. ce ma amuza! (saracie, asta era cu pricina). Ochi si urechi era numai al treilea, care, din prea multa lui curiozitate, nici nu realiza ce aude, fiind cu gandul doar la cat de atent il poate face o astfel de descoperire! Al patrulea, care defapt a fost primul si tot primul o sa ramana dintre toti… desi nu o sa mai pupe el nici o alintare, decat daca se mai naste odata.. al patrulea, ziceam, ingana plauzibil(!?) (dar tot posac) in sine cuvinte precum: aha, da, e si normal.. of, nimic nu`i nou sub soare; daaa?! (a cu caciulita).

Nici bine nu se terminara tot ce se putea de exprimat, (defapt abia pe la punctul culminant se dezvoltase subiectul, insa nu avem destul spatiu si timp sa il elaboram), ca se izbira brusc de ei asa, ceva ca dosul unui copac, dar moale (probabil de muschii ce erau pe el) de spatele nucii. Sau fata ei. Oricum, lateral nu avea cum sa fie, ca, din punct de vedere geometric, era putin cam imposibil sa se produca ceea ce s-a produs. Paradoxal, dar s`a crapat!

vineri, 15 mai 2009

Metamorfoze

Timpul mă trece, dar şi el este trecător.
Amintirile mă adună, dar încet se risipesc.
Viitorul mă aşteaptă în prag, dar e deja istorie.

Percepţie asupra realităţii.
Dar eu?

sâmbătă, 4 aprilie 2009

S.a.m.d.

Pe o cale lunga-scurta,
Se ducea un om, venind.
Si-n tacerea lui acuta
Se-auzea bolborosind!

Cam asa ma simt eu acum.
S.a.m.d.

joi, 12 februarie 2009

Campanie impotriva E-urilor

Sper sa apara la TV candva si acest avertisment:
"Pentru sanatatea dumneavoastra, evitati consumul excesiv de E-uri!"

Apropo, de ce ni se tot aduce aminte sa nu consumam excesiv sare, zahar si grasimi?
CE, noi nu stim ca ne face rau? 

Adevarul e, daca vrei sanatatE, mananca cu atentie!
Ceea ce bagi in tine, aceea te hraneste.
Principiul cauzei-efect se observa usor in toate domeniile vietii.

Iata un avertisment radio, vechi de cativa ani.. l`am auzit la RadioVoceaEvangheliei. 

E-urile ingrozesc Romania.
Consumatorii se tem de predictia ca societatea..

- Ai auzit draga, acum au aparut si E-urile astea!
- Nici nu mai stii ce sa cumperi: ma uit pe toate etichetele.. E, avem de ales: ori murim de cancer, ori de foame!

Se poate spune insa ca, dintre E-uri, cel mai periculos este Eu-l propriu care infecteaza prin derivatele sale: mandria, egoismul, rautatea, violentele de orice fel si determina organismul sa cultive relatii cu oricine si orice, mai putin cu Dumnezeu!

- O, e grav!
- Si de asta cum scapam?

Nu e greu, dar nici usor! Firea pamanteasca, asa numeste Biblia Eu-l propriu, domina, se hraneste cu pacate si are ca sfarsit moartea. Dumnezeu va ofera astazi sansa vietii! Daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Incredeti`va in Fiul lui Dumnezeu a Carui Jertfa anihileaza Eu-rile. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si`au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.

Participa la "Campania Mondiala impotriva EU-lui propriu"!

miercuri, 11 februarie 2009

Criza financiara

Rezistenti ca romanii nu am invatat in scoala ca ar mai fi popor.
Adaptabili, luptatori, multumitori cu soarta.
Descurcareti.

Un exemplu destul de recent... 

Cele 7 minuni din Romania in perioada ceausista: 

1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea. 
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea 1oo %. 
4. Desi planul se facea peste 1oo %, nu puteai cumpara nimic. 
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate. 
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau. 
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Da` acum?

ALTITUDINE

Motto: "Atitudinea, mai mult decat aptitudinile.. denota Altitudinea."



Un om a cazut într-o groapa si nu a mai putut sa iasa afara.

Discutii pe marginea gropii:
Subiectivul: "Ma doare dupa tine" 
Obiectivul: "Omeneste vorbind toti putem cadea" 
Fariseul: "Numai oamenii rai cad în groapa" 
Matematicianul: "Groapa are 2 metri, probabilitatea de a iesi afara este de 1,354% " 
Reporterul TV: "Daca-mi poti povesti amanuntit cum s-a întâmplat" 
Legalistul: "Îti meriti groapa" 
Cel ce se auto-compatimeste: "Sa vezi groapa în care am cazut eu" 
Optimistul: "Putea fi mai rau" 
Pesimistul: "Sa vezi ce-o sa urmeze" 

Isus: S-a coborât, l-a apucat de mâna si l-a scos afara.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Silentio stampa

Da.
Iar o perioada de tacere...
(cred ca unii dintre voi v`ati dat deja seama de asta)

Motive?
trebuie neaparat?

Doar atat.
"Ce sunteti vorbeste atat de tare, incat nu pot auzi ce spuneti." - Emerson.