La multi ani, Romania!

Da, uite si ultimul ceas din zi.

Din ziua de 1 decembrie 2008.

2008 - 1918 = 90 ani.

Multi inainte!

Nu ma multumesc cu asa urare.

Am sa spun mai multe, desi stiu ca nu voi reusi sa spun tot ce am pe inima pentru tara mea.

In primul rand, 

un gand:

aprinsese mama tv-ul sa vada defilarea.

eu tocmai citeam o carte cand mi`a sarit ochiul dupa tancurile ce mergeau semete pe sub Arcul de Triumf(!)

ce credeti ca mi`a trecut prin minte?

[uite-asa un glont de MARE...] ;)) nuu...

"De ce sintetizam istoria unui popor prin forta militara, ca si cum ar fi esenta dainuirii?"
De ziua nationala a tarii, ne scoatem la parada dotarile armatei... sa ne insufle asa, poate-poate, un sentiment de putere, de mandrie, o emotie 'pozitiva'. Oare istoria unui popor se bazeaza numai pe forta armata? Nu cumva neglijam si alte aspecte importante ale coloanei vertebral-istorice a poporului nostru? Sau ARMATA si RAZBOIUL, aceste cuvinte pline de sange, au ajuns sa defineasca in mod primordial VIATA? In asa lume am ajuns sa traim? Doamne!
Hoo, stop! Totodata ne amintim, cu buna intentie... de stramosii nostri care au luptat sa ne pastreze granitele asa cum le pretuim astazi: atat cele pamantesti, cat si cele spirituale. Toata stima!
Insa inca nu sunt multumit, mai am ceva de zis!

Daca mi se permite, in libertatea exprimarii de astazi, sa adresez o intrebare intrebatoare pentru "tot poporul", si probabil va va merge direct la inima si pe unii va va incanta, asa ca o spun deschis, in mod personal:

"Draga frate roman, care este baza vietii tale? Ce anume te defineste si iti insufla viata? Prin a cui putere inca mai traiesti?"

Atat ca individ, insa ca si natiune, avem o filozofie de viata aparte; si intrebarile noastre existentiale ne obliga moral sa ne reintrebam astazi... pe ce ne bazam viata noastra? Care este scopul nostru, ca romani, pe pamant? In mod individual, cum aleg sa-mi traiesc viata si pentru cine/ce? Care sunt valorile de baza pentru care merita sa traiesc si sa am un profit pe termen lung? Si cand ma gandesc la lung... imi aduc aminte ca "viata-i scurta, gustu-i lung!". Raspundeti va rog, in dreptul dumneavoastra. Fie ca sunteti mandru ca sunteti roman sau nu, fie ca va aflati in Romania, Italia, Spania, Grecia, Rusia, America sau altundeva!

Imi place foarte mult ceea ce afirma, convins fiind, regele si psalmistul evreu David, cu care S`a laudat Dumnezeu ca este "un om dupa inima Mea".

Ps.20:6-9.
"Stiu de acum ca Domnul scapa pe unsul Sau, si-i va raspunde din ceruri, din locasul Lui cel Sfant, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. 
Unii se bizuiesc pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. 
Ei se indoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramanem in picioare.
Scapa, Doamne, pe imparatul, si asculta-ne cand Te chemam!"

In al doilea rand,

o rugaciune:

In al treilea rand,

un banc: 

Merge un grup de tineri de buna credinta in vizita la o doamna in varsta de 90 de ani; stau ei de vorba cu aceasta, ii asculta gandurile inimii prezente si trecute..

La un moment dat o fata intreaba:

"- Doamna X, cum va mai simtiti, cum este viata la varsta de 90 de ani?"

"- Eeeei, mai copii... cum sa fie? CA LA 90 de ani!"

"- Bine, bine.. dar noi nu stim, ca suntem tineri; cum e la 90 de ani?"

"- Pai cum sa fie? Ca la 90 de ani.. da.. ca la 90 de ani.."

La multi 90 ani, Romanie!