duminică, 31 iulie 2011

În tăcere.. şi-n răbdare

"O vreme, două vremi şi jumătatea altei vremi.. iar gerul va trece",
sună un ecou al profeţiilor într-o iarnă rece.
Doamne, oare câte primăveri ar trebui să îmi oferi, ca să compensezi? Că n-ajung zece..

Nu, nu mai am nevoie de toamnă, nu mai am nevoie nici de vară.
Toamna cad numai frunze, iar vara mă sufoc.
Îmi doresc doar mirarea primăverii, când viaţa din nou biruieşte moartea.

Când verdele invinge iar albul.

Îmi dai voie să imortalizez această mirare.. şi să mă hrănesc doar cu ea,
o vreme, două vremi.. şi jumătatea altei vremi?



Un comentariu:

  1. e atât de greu uneori să fim mulţumitori Domnului pentru TOT ce îngăduie în vieţile noastre, uităm că şi iarna, toamna, vara lăsată de EL lucrează împreună spre binele nostru..

    dar starea aceasta controversată ne surprinde pe fiecare, şi de aceea am exprimat-o în sensibilitatea ei umană.

    e o problemă de atitudine în fond.
    "Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat." - Proverbele 15:15

    ce rămâne util este, cred, atintirea privirii asupra împlinirii promisiunii lui Dumnezeu,când trecem prin cele mai grele timpuri şi totul pare pierdut.

    RăspundețiȘtergere

Aștept comentariile dvs: