Dor de viitor
Îmi aduc aminte de ziua veşniciei.
Ce moment.. când Ţi-am văzut Faţa!
Tată, radiai de bucurie să mă vezi acasă.
Cum cu emoţie am păşit eu pragul..
Îmi aduc aminte de sunetul trâmbiţei.
Ce moment.. când am zburat spre cer!
Duhule Sfânt, cum mă purtai, entuziasmat.
Cum prea fericit, totul în urmă am lăsat..
Îmi aduc aminte de promisiunea revenirii.
Ce moment.. tresăream la ivirea zorilor!
Isuse, nerăbdător aşteptai să vii la noi.
Cum zilnic eu Te chemam, speram..
Oh, amintirile.. parcă le trăiesc, dar încă nu-s.
Mă-ntorc spre mine, să văd ce a mai rămas.
Dar nu mă mai găsesc nici în trecut, nici în prezent.
Am rămas numai un dor.. un dor de viitor!
Postări
hmm...interesanta poezie,trebuie sa o citesti foarte atent ca sa iti dai seama de ceea ce a scris poetul...Mie mi-a placut si de ce sa nu recunos am citit-o de mai multe ori ca sa fiu sigura ca inteleg ceea ce ai scris...
RăspundețiȘtergereE fain când trăiești cu gândul la Viitor și cu gustul intens al prezentului... :)
RăspundețiȘtergere"Iar sfarsitul tuturor cautarilor noastre
RăspundețiȘtergereVa fi cand, ajunsi acolo de unde am plecat,
Vom vedea locul pentru prima data."
- T.S.Eliot
depaseste orice asteptare genul acesta de amintire, merita totul...
RăspundețiȘtergere"Dupa ce treci prin scoala zdrobirii, nu iti mai vine a glumi cu viata. Numai tu si El stiti cate "rauri de sange" ai varsat."
RăspundețiȘtergere..........................
cuvintele sunt de prisos...
amintiri despre viitor...
RăspundețiȘtergere