Déjà vu, sau realitate?

„- Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit Eu, Domnul?” ... răsuna încă ecoul în toată fiinţa tânărului nostru descurajat, la câteva luni după ce renunţase la vis. „Du-te cu puterea aceasta”… „Du-te” … „du-te”… [şi nimic mai mult].

- Nu se poate. Tu îmi vorbeşti Doamne? Acum, după ce am renunţat să mai cred, să mai sper? Când eram frământat de întrebări, unde erai? Cum să îmi fac eu iluzii că viaţa mi-ar putea rezerva o aşa binecuvântare? Şi dacă Tu mi-ai pus în inimă acel gând, să ştii că era prea mare doza, m-ai luat prin surprindere!

- Fiul Meu, fă linişte în inima ta, căci vreau să îţi vorbesc.

- [în gând..] Oare ce ar vrea să-mi mai vorbească? Nu am tot auzit până acum să merg? Cum să merg? Nici nu ştiu cum vine asta... plus că e dureros să fac măcar un pas! Probabil vrea să-mi spună doar ce am pierdut. Am o presimţire că o să trebuiască să mă disciplineze, sau să mă treacă printr-un cuptor aprins, ceva… ca să mă prelucreze. Nu ştiu..

- …

- [tot în gând..] mi-e frică, dacă o să eşuez? Sincer să fiu, mă cam îndoiesc că Domnul îmi vorbeşte. Şi cine sunt eu ca să mă aleagă tocmai pe mine pentru viziunea Lui? Nu sunt eu un nimic? Un nimeni!? Ce mare calităţi a văzut la mine? Eu văd numai defecte… defecte…

- [ochii lui Dumnezeu se înseninează, zâmbeşte] …

- da… ce să mai sper? Doamne, fă ce vrei TU cu viaţa mea, nu mai am nici o aşteptare, însă nu mai am nici o plăcere să mai rămân aşa; dacă Îţi pasă cu adevărat de mine, mă predau azi Ţie, cu toate temerile mele. M-ai biruit!

- Domnul este cu tine, viteazule!

- [plânge…]

- Fiul Meu, tu încă nu înţelegi planul Meu de lucru şi modul în care lucrez în viaţa ta, dar vei înţelege mai târziu. Îţi cunosc taina inimii, EU te-am ţesut în pântecele mamei tale şi tot Eu te-am ales că să Îmi duc la îndeplinire căile prin tine. Nu te teme, căci Domnul îţi vorbeşte. Îndurarea Mea am revărsat-o peste inima ta. Îţi voi da un viitor fericit, şi alături de Mine te voi ţinea. Crede, nu te îndoi, căci iată: vrăjmaşul încearcă să te tulbure, să te împiedice, dar dacă tu Mă vei chema cu stăruinţă, o mare biruinţă îţi voi da! Nu privi la oameni, căci Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Fii tare dar, şi îmbărbătează-te!