I believe I can fly...

Nu de putine ori am visat ca zbor.
Intr`o perioada, chiar visam foarte des ca levitez, ca ma inalt de la pamant si ma deplasez incotro doresc. Unele visuri erau mai sumbre, altele mai vesele.
Foarte curand a zbura, pe langa ca era ca o pasiune, devenise o necesitate pentru mine, o depasire de obstacole in scenariile imaginatiei ce imi framantau somnul, erau ca un refugiu in furtuna. In final se termina totul cu bine: ori se rezolva problema in vis, ori se termina visul :D. Dar de la o vreme incoace nevoia de a zbura isi arata zorii dincolo de lumea visului. Simt ca nu se mai poate altfel, trebuie sa zbor!


In alte cuvinte, sunt in fatza unui zid imens!
Fiecare caramida este bine pusa la locul ei si din cand in cand scapara scantei, tocmai pentru a`mi atrage privirile. Stii, cand stau si privesc cat de mare este, cat de impunator... ma fac pitic-pitic si caut drumuri de ocolire.. dar nu gasesc. Trecutul si prezentul, asteptarile de viitor, suferinta fizica, frustrarile mici si stresul cumulat peste zi constituie doar un detaliu in marea priveliste "superba" a zidului.
...si timpul trece, si lumina se stinge, umbrele se strang!


Cineva, candva, undeva spunea..
"cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit." (Psalmi, 18.29).