Mă molipseşti

Una e să Te citesc în cartea sfântă, să Îţi cred promisiunile,
Dar chiar să le văd cum se revarsă ca ploaie de binecuvântări?

Mi-ai mai arătat cum le faci pe toate de minune, să mă exaltezi,
Dar Tu mereu mai ai câte ceva ascuns cu care să mă minunezi?

Prin comparaţie, încercam să definesc fericirea, cu nefericirea,
Dar chiar aşa să îmi lărgeşti Tu orizontul, că mă laşi fără cuvinte?

Deci eu nu ştiam de-astea.. şi visul Tău cu mine era doar un vis,
Dar să răsară el acum, spărgând imposibila gheaţă, ca un ghiocel?

Nu, nu sunt obişnuit să trăiesc în felul acesta binecuvântat,
Mă molipseşti să nu mai pot de veselie.. şi să tac!