Mitul pesterii - "one strange vision"

L-am citit pe Platon in Mitul Pesterii. (sau povestea cunoasterii)

M-am reintalnit cu ideea de initiere in tainele cunoasterii... de "inaltare"... de conditia umana.

Cu cativa ani in urma am incercat sa exprim ceea ce el doar mentioneaza ca ar trai personajul ce a vazut lumina si s-a reintors in pestera la ai sai.

Picture from Andreas Angelidakis blog

 TREZIRE !

  "O, ce vis ciudat.. parca eram tintuit la zid de niste lanturi grele cu verigi numite  pacat, indiferenta, slabiciune, atipire, complacere... etc. Priveam in fata'mi un ecran mare si, in intunericul din celula in care ne aflam strabateau raze calde pline de lumina ce formau pe ecran un tablou ciudat.. tot felul de forme, unele chiar neintelese se perindau incoace si incolo, intr'un ritm si o trepidatie ce satisfaceau usor pretentiile ochilor ce ne erau ingreuiati de somn. Era o stare de o ciudata placere, o amestecatura de venin dulce cu simtamintele unei demnitati false ce parca umpleau golul dumnezeiesc din inima. Uite asa treceau clipele, transformandu'se in minute ce deveneau imediat ore si zile insirate, formand ani.. Dar a venit momentul! Cutremur! O puternica dorinta launtrica m'a smuls din lanturi si pasii m'au aruncat fara comentarii pe portita ce ne furniza lumina.[...]  Wow, nu vad nimic! Stai, parca zaresc ceva.. da! Chiar acestia sunt oameni! Uite, Soarele e pe cer! De la el vine lumina.. si cate culori pot exista.. nu'mi vine sa cred.. deci nu exista numai umbre de gri pe un parete blestemat!

   Multumesc Doamne, ca m'ai scos afara din celula aia! Cum as putea sa'Ti multumesc? Doamne, sunt asa bucuros! Ma duc.. da, ma duc, nu mai stau! Fratii, surorile mele.. inlantuitii .. trebuie sa afle si ei! Da, am plecat..[...] 

   Fratii mei dragi, surorile mele scumpe!! Viata nu-i numai atat! Aduceti'va aminte cum era la inceput! O, cum de n'am observat persoanele ce ne'au aruncat pe nevazute aceste zale de fier pe noi? Chiar, cand s'au intamplat toate astea? Da, cred ca stiu: de atunci de cand am obosit in lupta.. mai tineti minte? Am lasat unul cate unul.. braul, apoi ne'am abandonat si incaltamintea.. uite ce desculti sunteti. Platosa? Cum, unde's scuturile, parca le aveati cand am plecat.. O, slava Domnului: aveti coiful! si nu numai atat.. aveti langa voi chiar sabia! Dar vai, nu ajungeti sa o luati, e prea stramt lantul.. O Doamne, ce stare! Dati'mi voie sa va ajut! Hai la lumina! Nu mai stati, dragii mei! Uite armatura, am luat'o din nou! Priviti, acelea sunt inselaciuni: realitatea nu e doar forma! Am dat de adevaratele culori, de lumina, am vazut Soarele in fata! Mi'am intors privirile catre el si m'am luminat de bucurie! Nu mai stati, haideti: dati'mi voie sa va ajut..

   Va rog frumos, haideti.. de zile va zic! Nu e asa greu, doar incercati! Lantul se poate rupe usor: e o iluzie imposibilitatea acestui lucru. Adevarat, aveti dreptate, nu aveti putere. Dar incercati! Acel care va stie hotararea, va va da putere!

   O nu.. nu mai aruncati in mine, va rog frumos! Va iubesc, de asta va zic sa rupeti lanturile.. Nu, nu am innebunit! Chiar e adevarat! Am fost si am VAZUT! Hai.. 

   O Doamne, numai Tu mai poti lucra... "

Stau si ma intreb... oare Platon reusise sa vada lumina?

Astazi am dat peste un pasaj din Isaia 42.18-23 care m`a dus pe ganduri:

"Ascultati, surzilor, priviti si vedeti, orbilor!
Cine este orb, daca nu robul Meu si surd ca solul Meu, pe care il trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, si orb ca robul Domnului?

Ai vazut multe, dar n`ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n`ai auzit:

Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata.
Si totusi poporul acesta este un popor pradat si jefuit! Toti zac inlantuiti in pesteri, si infundati in temnite. Sunt lasati de prada, si nimeni nu-i scapa! Jafuiti, si nimeni nu zice: 'Da inapoi!'

Cine dintre voi, insa, pleaca urechea la aceste lucruri? Cine vrea sa ia aminte la ele si sa asculte pe viitor?"